- asonánţã
- s. f., g.-d. art. asonánţei; pl. asonánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
asonánţã
Look at other dictionaries:
asonanţă — ASONÁNŢĂ, asonanţe, s.f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 asonánţă s. f., g. d. art. asonánţei; pl. asonánţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ASONÁNŢ//Ă asonanţăe … Dicționar Român
asonant — ASONÁNT, Ă, asonanţi, te, adj. Care produce o asonanţă. – Din fr. assonant. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 asonánt adj. m., pl. asonánţi; f. sg. asonántă, pl. asonánte … Dicționar Român
asonantar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: asonantar asonantando asonantado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. asonanto asonantas asonanta… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
asonantar — ► verbo intransitivo 1 LITERATURA, POESÍA Ser una palabra asonante de otra: ■ la primera palabra de la frase asonanta con la tercera. REG. PREPOSICIONAL + con 2 RETÓRICA Usar incorrectamente el recurso de la asonancia. ► verbo transitivo 3 POESÍA … Enciclopedia Universal
rezonanţă — REZONÁNŢĂ, rezonanţe, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica şi a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară… … Dicționar Român
asonantar — {{＃}}{{LM A03725}}{{〓}} {{ConjA03725}}{{＼}}CONJUGACIÓN{{／}} {{［}}asonantar{{］}} ‹a·so·nan·tar› {{《}}▍ v.{{》}} {{♂}}Referido especialmente a un verso o a una palabra,{{♀}} rimar o hacerlos rimar con otros con rima asonante: • En la primera estrofa … Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos
